joi, 27 februarie 2014

Pedeapsă

Când noaptea s-a spart, despărţind ziua în două,
De fier încins, pe creştet mi-au pus cercuri.
O meritam, nici pâs n-am zis,
Deşi arsura mă pătrunse.
Sărmanii, nu ştiau ce sânt...
Am fost, cândva, ceva ce nu mai sunt,
Pedeapsă-am fost, pedeapsă sunt şi iarăşi fi-voi în pedeapsă.
Am fost trădat şi am trădat,
Am minţit şi-am fost minţit,
Am ucis şi-am fost ucis.
Trădăm, minţim, dorim şi ne ucidem...

miercuri, 19 februarie 2014

Confuzie

Ieri voi fi şi mâine-am fost,
În rotiri de timpuri fără rost,
Şi vis voi fi, amintind un viitor,
Cu pielea arsă şi crăpată-n dor,
Şi-n gânduri zăpăcite, ca-nvolburate ape,
Cu groază-n ochi acoperiţi de pleoape,
În amintiri de fapte netrăite
Şi de himere jinduite,
Deşi sunt viu, mă răsucesc,
De parcă alt trecut voiesc,
Viitorul fiind tăcut şi-aproape,

Precum pianul fără clape.

sâmbătă, 8 februarie 2014

Epitaf

Sunt suflet sucit în resac,
Orbit de vremi ncâlcite,
Dar mintea-mi nu-i într-un sac,
Combat (mai pot, oare?) timpuri puchite.
Dezordini, cumplit, m-atrag către larg,
Lungesc cuvinte-n non-sens,
Văzând, sperând către-un prag,
Dar totul se scurge-ntr-un cens.
Plătesc păcate ce-adună
Greşeli multiple din gene.
Sunt clopot, ce-alene răsună,
Curriculum vitae din lene.

vineri, 7 februarie 2014

Rugăminţi de dincolo

Mă odihnesc aici, dar sete mi-e.
Apă daţi-mi, sau licori din vie,
Chiar şi-o glajă de răchie.

Mi-e bine aici, dar mi-e şi foame.
Fripturi aduceţi, cu un pic de pită,
De porc, de oaie sau de vită.

Fie, mai aduceţi şi un cânt.
Nu lăutari cu false tremuri,
Ci Leşe cânte-mi alte vremuri.

De nu-i prea mult, mai aduceţi
Şi-un pic de soare,

Vântul, şi o ploaie cu răcoare.

joi, 6 februarie 2014

Cavalerul tristei figuri

Hristos s–a ’mbrăcat în armură,
Descins de pe crucea durerii,
Întrupându-se în Don Quijote,
Cavaler târziusans peure et sans reproche.
Ticăloşiile lumii deşarte
Îl chinuiau cu aripi de mori nebune.
Obraji-i sunt supţi de foamea dreptăţii,
Ochii, adânci-n orbita durerii,
Privesc lumea de circuri perverse,
Căutând albul curat al lumii visate.
Speranţa face loc, cu greu, stupoarei,
Stupoarea cedează locul resemnării.
Nemaivăzând în lume vre-o speranţă,
Aruncă, resemnat, armură, lance şi tărhat,

Şi se-ntoarce resemnat, pornind spre-o nouă cruce. 

miercuri, 5 februarie 2014

Aşteaptă!

 Glasuri albe către-un colţ mă-ndreaptă:
,, ˗Aşteaptă!’’
Ca-n transă văd, prin sticla mată:
,, ˗Aşteaptă!’’
Să mă ridic, voiesc, o treaptă:
,,˗Aşteaptă!’’
Dreptul am să fac o bună faptă?
,, ˗Aşteaptă!’’
E rândul meu să iubesc o dată:
,, ˗Aşteaptă!’’
Mi-e sete şi gura mi-e uscată:
,, ˗Aşteaptă!’’
Să mă dreg, aş vrea, făcând-o lată:
,, ˗ Aşteaptă!’’
Mi se zice, de plătesc o rată:
,, ˗Aşteaptă!’’
Dar, sunt sătul de viaţă şi de soartă!
,, ˗ Aşteaptă!’’