duminică, 4 ianuarie 2015

Bradul

Întrebat odată bradul de ce este aşa de înalt, el se scărpină mai întâi în creştet, după care răspunse:
- Este o întrebare grea... Cred că am crescut aşa înalt pentru că îmi place mult cerul, şi vreau să-l văd mai de aproape. Dar mai cred şi că aici, sus, la mine, aerul este mai curat şi păcatele care să te apese mai puţine.
Întrebat într-o zi bradul de ce este mereu verde, el se miră mai întâi de întrebare, privindu-şi atent o creangă ridicată, după care explică:
- Păi, sunt verde mereu, pentru că eu nu dorm niciodată, nici măcar iarna. Aşa că am mereu nevoie de lumina soarelui. El mă ţine mereu verde.
Întrebat altă dată bradul de ce-şi scutură acele pe jos, el se uită pe gânduri la cetină, după care zise:
- Păi, cetina o dăruiesc călătorului trudit, care să aibă pe ce să-şi întindă trupul obosit de mers, şi o mai dăruiesc şi bietelor animale urmărite de vânător, ca să li se piardă fuga în moliciunea pământului.
Întrebat iarăşi bradul de ce se usucă, el răspuse cu glas adânc şi răguşit:
- Hei, în toate există un început şi un sfârşit. La fel se întâmplă şi cu mine, de mi se usucă şi cad crengile, iar reuma-mi cuprinde rădăcinile. Ne naştem, trăim, creştem şi... adormim un pic.