Hristos s–a ’mbrăcat în armură,
Descins de pe crucea durerii,
Întrupându-se în Don Quijote,
Cavaler târziu “sans peure et sans reproche”.
Ticăloşiile lumii deşarte
Îl chinuiau cu aripi de mori nebune.
Obraji-i sunt supţi de foamea dreptăţii,
Ochii, adânci-n orbita durerii,
Privesc lumea de circuri perverse,
Căutând albul curat al lumii visate.
Speranţa face loc, cu greu, stupoarei,
Stupoarea cedează locul resemnării.
Nemaivăzând în lume vre-o speranţă,
Aruncă, resemnat, armură, lance şi tărhat,
Şi se-ntoarce resemnat, pornind spre-o nouă cruce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu