(alcoepopee)
Cu venerație m’aplec
Pe-o carte de
istorie,
Iar ochii mi-i
petrec
Peste vremi de
glorie.
Aveam, cândva,
oșteni, eroi,
Spătari, hatmani
și bani,
Iviți la vremuri
de nevoi,
Gonind năpârci,
gonind dușmani.
Unul însă, dintre
toți,
Cu barda-i mare
scânteind,
Viteaz între
viteji-i soți,
Se 'nalță, măre,
strălucind.
Afost Mihai, ca
brav știut,
Oștean măreț, cu
trupul falnic,
Ce, din renume
nume și-a făcut,
De sânge de
dușman degrabă darnic.
Și a dat și el,
cum știm cu toți,
O grea și lungă bătălie,
Cu otomanii răi
și hoți,
Pe Neajlov, 'n răgălie.
Graba-i, însă,
fără rost,
Și, chiar de-avem
regrete,
Întâi vedem cu
toți ce-a fost,
Și-ntoarcem fila
pe-ndelete.
Într-o zi senină,
chiar frumoasă,
După alta, cam
ploioasă,
La Călugăreni’n
luncă,
Două oști
se-așează-n dungă.
Din Anatolia și
de aiurea adunați,
Iată-i drepți,
disciplinați,
Ieniceri, spahii,
pașale,
Iar, în față,
...baclavale.
Peste gârlă,
buluciți,
Stau rumânii
îndârjiți,
Uniți n umeri, zid divin,
De elită băutori
de vin.
Al doilea șir, la
privată așteptând,
Că, când în
luptă-i vine rând,
Stânci stăteau,
tăcuți și tari,
Și cu mâini în
brăcinari.
În ăst timp, pe
cai de soi,
Se-ntâlniră doi
eroi,
Sinan-pașa,
general vestit,
Și Mihai, vodă
...sictirit.
Mihai, tras la
față, îngrijat,
Privi la Sinan
parcă supărat.
Cu ochii roșii,
de la vin sau groază,
- cronica nu
consemnează -,
Zise plin de
demnitate:
,, Bre Sinane, eu
n-am carte,
Dar, tot știu să
socotesc,
Și, de-n jurul
meu privesc,
Văd, pe-ai tăi,
nenumărați,
Iar, pe-ai mei,
câțiva fârtați.
Ș'apoi, nu știu,
mi-este jenă,
Dar, mă chinuie-o
migrenă...
Mi-este greu să
călăresc,
Dar'mite să
războiesc.
Rogu-te, tu
ura-nmoaie,
Pun' butelcă la
bătaie."
Brusc din plictis
trezit,
Zise Sinan
răgușit:
-,, Cum, te tragi
cu min’ de toartă?!
Noi suntem Sublima
Poartă!
Tu, ce crezi, c'aici-i șagă?
Hai, încearcă și
mai bagă!"
-,, Bă, cum văd,
la voi nu plouă.
Na, de sete bag
și două,
Zise Mihai, cu
speranță,
Turcului cel
tare-n clanță."
-,,Măi valahe, ’s informat,
Și-am venit
documentat,
Că, în anul ce
trecu,
Căcălău de
struguri fu."
-,,Fir-a
dracu de iscoadă,
Să aibe dureri la
noadă,
Usca s-ar la
mătărângă,
Să-i rămână gura
strâmbă!.."
Zise vodă-ntr-o
suflare,
Blestemând în
gura mare.
La tratative-i
semn de stat.
Sătui răcanii de
așteptat,
Văzând stăpânii
dându-și palme,
Întrecându-se-n
sudalme
Și în cuvinte
grele de ocară,
Tot cu vorbe
se-mproșcară:
-,,Bre rumunule,
tu mie-mi da
Pe frumos rumunka
ta,
Kă și eu la tine
dau,
O spurcata
buna-rau" .
- ,,Ce tot zici,
mă sâkâdâm,
Mama ta de
ildârâm...
Lasă, bă, c-am
fost în haită,
Și-n harem am dat
o raită,
Iar, la anu’,
niște pici
N-or să aibe
ochii mici" .
Dintr-o dat’,
rotindu-și calu’,
Furios Bravu’ ca
valu’,
La'l său semn,
mișcând cu grabă,
Trec tunarii
iute-n treabă.
Pive-ncarcă, și
bombarde,
Treascuri lungi
și multe darde,
Și-nspre turci
precis descarcă
Butii mari, și
iar încarcă.
Turcii, potopiți
de vin,
Pe rumâni îi văd
cum vin, și vin...,
Strâns la
piepturi cu ulcioare,
Alții, dârji, cu
mari pahare.
Și, simțind cum
capu-i doare,
Strigau, măre, ’n
gura mare:
-,,Na belea, Allah
ekber!
-,,Săracii, au și
ei boier ,
Îi căinau, miloși
rumânii,
Tot ciocnindu-se
cu spânii,
Care, fiind drept
credincioși,
Făceau cruci
evlavioși.
Alții, însă, mai
căliți,
De baștani
călăuziți,
Aruncau cu mână
bună,
Babaroase-n
semilună.
Iar spahii sunt
machiți
... Și pedeștrii,
cu caii matoliți.
Invocând pe Iisus
cerescu ,
Unde-i greu e ș
un Buzescu.
Unul, chiar, e
tot călare,
Pe ... butoiul
cel mai mare,
Vajnic mânuind
pocalu',
Cu greu
strunundu-și calu' .
Preda însuși, cu
avânt,
Cu doi turci
ținuți de gât,
Nu de alta, dar,
din șase,
Trei picioare le
rămase.
Iar Mihai, de-ai
zice pește,
Grea butelcă
prăpădește,
Iară alta,
apăsat,
Peste turci a
răsturnat.
Secerați, căzuți
pe brânci,
Curg șiroaiele
din turci.
Sinan însuși, sus
pe-o doagă,
La profet, pilit
se roagă:
-,,Mahomed, fă
balta seacă,
Că ghiaurii mă
îneacă!
Auzindu-l un
spahiu,
Grăbit zise:
,,Ești diliu?
Oricum, târziu
estem,
Abia scăpați de
un blestem.
Vinul interzis e
în Coran,
Deci, să-l ducă
într-un han.
Deși-i plină de
viteji,
În câmpie'n afli
treji.
Și, de-i numeri,
dacă vrei,
Poate sunt vre-o
doi sau trei,
Ș ăia, vai de
mama lor,
Trag să moară,
bând de zor.
După friptane,
după vin,
Sunt plini de
snagă și de ...slin.
Și, de-atâta
luptă, iată,
Dușmani,
prieteni, la grămadă,
Prăbușiți ca
porcii, în noroi,
Sforăind se cred
eroi.
După luptă, ’ncet
se așterne,
Peste câmp niște
...miresme.
Soarele, ce-i
încă tare,
Trist privește-n
larga zare,
Dar, apoi, urechi
ciulește,
Simțind vuiet
care crește.
Icnete, oftături
și gâfâieli,
Gemete, opinteli
și râgâieli...
Și, dospind adânc
din mațe,
Alte zgomote, mai
hoațe.
Spre apus, de-acu
creștin, deși tace,
Gândi soarele: "Odihnească-se în pace!"