Ieri voi fi şi
mâine-am fost,
În rotiri de
timpuri fără rost,
Şi vis voi fi,
amintind un viitor,
Cu pielea arsă şi
crăpată-n dor,
Şi-n gânduri
zăpăcite, ca-nvolburate ape,
Cu groază-n ochi
acoperiţi de pleoape,
În amintiri de
fapte netrăite
Şi de himere
jinduite,
Deşi sunt viu, mă
răsucesc,
De parcă alt
trecut voiesc,
Viitorul fiind
tăcut şi-aproape,
Precum pianul
fără clape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu