Dumnezeu s-a
născut odată cu Mine, şi Am crescut împreună de când aveam pantaloni în vine.
Câte prostii nu Am făcut Noi, cu brio întrecându-ne amândoi. Crescând, Mi-am
dat seama că El este mai creativ, iar Eu mai contemplativ. La şcoală, Dumnezeu
era elevul model, luând numai zece, dacă nu mă înşel. Strălucea mai ales la
chimie şi la fizică, susţinând că lumea poate fi creată la o adică. La chimie-n
laborator, într-o zi a creat materia din nimic, nu prea mult, doar un …ibric.
Eu nu mă puteam măsura cu El, fiindu-I ca un Watson, nu de tot tembel. Ca
biograf, notam ce făcea şi eram atent la ce zicea. Mai târziu Am scos Biblia, o
carte, oamenii putând citi în ea aceste fapte. Dar, să nu anticipăm, povestea,
deci, s-o reluăm. Mai târziu, strălucit student, folosind sârmă şi-un patent,
El a obţinut suficientă materie, creând universuri în serie. Sori după sori,
comete, chiar şi luna, au fost, pe drept, muncii Lui cununa. Venindu-Mi într-o
zi sorocul, pe Eva ’n cale Mi-o găsi norocul. După felicitări, masă şi dans, El
fiindu-ne şi naş, ne zise cu glas poz-Naş: Vă iubiţi şi
Vă înmulţiţi. Şi, Ne-am înmulţit, dovedind că procreerea nu-I un mit. Într-o
zi, după siestă, Mi-am pus cravata şi o vestă şi m-am dus la Naşu’ acasă, fiind
poftit la masă. Ajuns acolo, Am bătut şi Am intrat, fiind, fireşte, invitat.
Înăuntru, întuneric, ba chiar beznă, de ceva Mă lovii la gleznă. Pipăind pe
lângă pereţi, de vocea Lui ghidat, ca pe orbeţi, apăsai pe ceva, la întâmplare,
deodată izbucnind în cameră explozii… solare. Văzui, deci, o odaie în lumină,
cu …lux de mobilă plină. Aici, meritul trebuie să-Mi fie redat, iar Biblia,
fireşte, de rectificat: Eu Am adus lumina, Dumnezeu contribuind doar cu bobina.
Mai trebuie ceva la poveste, un necaz apărând în înălţimile celeste. Aşa cum se
ştie din tot veacul, în Rai îşi băgă coada dracu’, care, cu ţâfnă şi împroşcând
pucioasă, răspândi ideea caraghioasă, că el e adevăratul Creator, find aprobat
de acoliţi în cor. La supărarea Mea, ca martor, Dumnezeu adăugă mânie, alungând
pe tartor. A fost veselie mare în Rai, jale mare-n Iad, cu strigăte şi vai. Aşa
Am adus umil aport la zicala: ,,cel mai bun drac e dracu’ mort’’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu