Cei ce au auzit
de el,
să plângă pot,
când moare Făt-Frumos.
Sorele, să-l
plângi poţi face,
când ştii că a
existat un soare.
Mâna blândă a
bunicului o poţi regreta,
doar când
trăieşti mai mult ca el.
Dar nouă, nouă care am avut prea puţin soare,
cine ni-l
repovesteşte pe Făt-Frumos,
sau ne readuce
sub mâna blândă a bunicului?
Soarele nostru a
fost întunecat
de ciuperca ucigaşă a perfidiei.
Făceţi-ne un nou
soare, vă rugăm,
alb şi mare, şi
curat!
Înviaţi-l pe
Făt-Frumos şi, mai ales,
daţi-ne restul de
ani la care avem dreptul!
Dacă tot n-aţi
făcut ce trebuia,
faceţi măcar
atât:
luaţi-ne cu voi
înapoi în viaţă,
acolo unde ne
este locul.
Nu ne lăsaţi
aici, unde nu-l mai avem
nici pe Făt-Frumos,
nici pe soare şi nici pe bunicu’!
*pentru copiii morţi în decembrie 1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu