Din bătrâni, de
la Zamolxe,
Se împarte
lumea-n sexe.
Şi, ca-n orice
’mpărţeală,
Este loc şi de
tocmeală.
De o parte e
puterea,
Dură, aspră, cu
averea.
De cealaltă, mai
subtilă,
Mai cu forme,
versatilă...
Deci, e-o lume-n
echilibru,
Cam precar, e
drept, dar simplu.
Cu toate astea,
iacă,
Intervin mai
mulţi de ,,dacă’’.
,,Dacă’’ ea voia
mai mult,
,,Dacă’’ el avea
mai mult.
,,Dacă’’ ea-l
vedea şarmant,
,,Dacă’’ el era
culant.
,,Dacă’’ ea
vorbeşte-n van,
,,Dacă’’ el mai
are-un ban.
,,Dacă’’ dă cu
mătura,
,,Dacă’’ el
etţetera...
Şi, uite-aşa, cu
o conjuncţie,
Te alegi cu-o
revoluţie.
E jenant pentru
urechi,
Dialogul ăsta
vechi,
Din scenariul
mereu nou,
Care are, totuşi
clou:
,,-- Eu, naivă,
nu m-am prins,
Atunci, şti, când
mi-ai promis,
Câte-n lună,
câte-n stele,
Că, la farmecele
mele,
Ca regin’ o să mă
porţi,
Iară tu, mi-ai
luat ...chiloţi!’’
,,-- Şi, cu ce
folos,
Că îi ţii mai
mult pe jos’’.
,,-- Tu, subţire,
de, un domn,
Operă visai şi-n
somn,
Iar pe mine,
mărunţică,
M-ai trimes la
Ţăndărică’’.
,,-- Lasă, fă, că
ţi-am luat capă’’.
,,-Da, da’ blana
e de capră’’.
Făr’ de aer vorbe
n’are,
Fremătând de
indignare,
Greu înghiţind,
adânc răsuflând,
Refăcută, o auzi
strigând:
,,-- Maşină mi-ai
promis că-mi iei,
Un nimic la banii
tăi’’.
,,Mai bine-ţi
luam drezină,
Că ţi cracii ca
la şină,
Ce-i frecată,
lustruită,
De rugină
curăţită’’.
Ea se-ndreaptă
furioasă,
Către el, din
minte scoasă:
,,-- Eşti
nemernic şi candriu,
Doară sfinţii mă
mai ţiu,
Să-ţi scot ochii
chiar acum.
Să ai parte doar
de fum!’’
,,-- Hei, femeie,
geab’ te mânii,
Nu mor caii când
vor câinii.
Fără mine n-ai o
ţoală,
Şi-ai umbla în
...toată goală’’.
Şi, uite-aşa, şi
în familii,
Uni-s tari, alţii
umilii,
Şi, ca-n economii
de piaţă,
Uni-n spate,
alţi-n faţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu