Pigmalion

Nu Dumnezeu a creat femeia. Eu am făcut-o! Într-o zi, când El se odihnea după cele şase zile reglementare de muncă, am luat obucată de lut, am frământat-o bine şi am aşezat-o pe roata olarului – pe care tocmai o inventasem – şi L-am intrebat:

- Cum să fie?

El, care le ştie pe toate, îmi răspunse:

- Subţire ca o boare...

- Subţire să fie, Stăpâne.

Şi, am facut ceva subţire. Dar, nu era mare lucru, aşa că iarăşi L-am intrerupt din odihnă:

- Şefule, dar n-are nici-o formă!?

- Ce?... Păi, fă-i forme şi lasă-mă dra... Doame, iartă-mă!

Şi, i-am făcut forme. Apoi, luîndu-mi inima-n dinţi, I-am zis:

- Doamne, dar picioare nu-i fac?

- Ba fă-i, dar să fie de gazelă, îmi răspunse El cu ton repezit.

Deci, am luat o gazelă, de la care am desprins picioarele din spate, le-am prelucrat puţin le-am ataşat lucrării. Pentru mâini nu L-am mai deranjat, că dracu mă lua, aşacă i le­-am făcut din iederă.

Intrând iarăşi în impas, I-am zis cu glas şoptit:

- Doamne, da' capu'?..

- Ce ^-cap, lasă capu'! tresări El, trezit din amorţeală. Timid, insistai:

- Măcar aşa, de formă...

- Bine, dar descurcă-te singur.

Lucrul la cap nu-mi luă mult timp. Ochii i-am făcuf din vis, la care am adăugat două picături de cer. Sprâncenele i le-am făcut din întrebări, iar genele din chemare. Pentru urechi am folosit două scoici delicat sidefate, iar pentru gură am luat o rodie din grădina Raiului. La nas am lucrat cu mai multă grijă, aşafel că sufletul să poată respira uşor. La sfârşit, deşi eram mulţumit, i-am mai făcut câteva retuşuri. Când o retuşam pe ...acolo, mi s-a părut că văd pe chipul ei umbra unui surâs. Poate mi s-o fi părut!? în definitiv, de ce să zâmbească? în fine, am îndrăznit să mă adresez din nou Lui:

- Doamne! Doamneee!.. Este desăvarşită, parcă-i desenată, dar nu ştiu ce-i lipseşte!?
Mijind cu greu ochii, Dumnezeu privi arătarea, întinse o mână şi, cu ultimele puteri, suflă peste ea.

- Doamne, ce-Ai făcut? I-ai dat viaţă!?