O văzui, dădui
s-o prind, şi-i gata drama.
Gând fugar şi cam
în dodii,
Surâs uşor, cu
dulce rodii,
Ea mi-atrage
către-o zare
Gînduri multe şi
bizare.
Crezând că-I
joacă fuga ei,
Parşivenie de
damă, pisicind a smotocei,
Mă las vrăjit de
o zăludă,
Mama ei de soartă
crudă!
De vise-ncerc să
mă ciupesc,
Crezând, că-n
fine, mă trezesc.
E-aici acum, dar,
uite, nu-i!
E doar ’n gândul
meu haihui?
Privind lălâu,
ba, chiar cam tâmp,
Mă bate-un gând
de ducă peste câmp.
Dar, oare ce-mi
mai pasă,
De vreme ce-a
intrat în casă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu