Regrete
Eram, cândva, şi
El, şi Ea,
În Eden legănat
ferice.
Aveam speranţe,
doruri şi durere,
În vintre-mi
băteau baroase,
Circumvoluţiuni
anapoda de simţuri.
Acum, nu ştiu ce
este-acolo sus...
Iar sufletul se
zbate
Între a şti şi a
nu şti...
Este ceva ce-mi
scapă!
Este, cumva,
orgoliu dezlânat,
Sau egoism
trefilat de viaţă?
Nu cred în ce-i,
că e de-acum,
Nu cred în vis,
că e trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu