Cocoş sunt

Prin metempsihoză sunt moşit,

Din altă viaţă fiind ieşit,

Trufaş plimbându-mă-n ogradă,

La găini aruncând ocheadă.

Distins scurm în găinaţ,

Privind cerul cu nesaţ.

Mândru sunt, vocea-i de bard,

Cocoţat pe câte-un gard.

Porumbaca, dolofana-n bătătură,

Amorezată ţine cură,

Gândind să moară din amor,

Decât friptă-ntr-un cuptor.

Ca de juncheri mândri pinteni,

Pe copane jucând sprinteni,

Mă separă cu o clasă

De mulţimea codcodoasă.

Accept omagii complezent,

Căci sunt nurliu, şi sunt potent,

Iar, cu penajul graţios,

Veşmântul e bogat, lucios.