Mersul e
anevoios,
Dacă mergi cu
capu-n jos,
Şi picioarele-s certate,
Fiecare vrând
dreptate.
Lichid nu mai am,
de frână,
Mergând, astfel,
într-o rână.
Iar ...bujia e
umflată,
Dar, p´un
gard e rezolvată.
Strada mea,
cândva normală,
Acum parc´a dat´n
boală.
Pasul, deşi pus
corect,
Nu se aşează unde-i drept,
Când la deal,
când e la vale,
Când e sus, când
jos la poale.
O greşeală-i undeva,
Abordăm, deci,
altcumva!
Pun întâi pe
stângu´ jos,
Scot pe dreptul de sub dos,
Hotărât mă trag
în sus,
Dar, ...elanul mi
s-a dus.
Trăii o mică
decepţie,
Fiind greşeală de
concepţie.
Să repet: întâi pun dreptul,
El fiind mereu
deşteptul,
Stângul, doar de
sprijin este,
Dară dreptul este
peste!
Şi le-am zis că n-au respect,
Nevoind să meargă
drept.
Printre aburii de
vin,
Amintindu-mi de
Darwin,
De puteri fiind
deja stors,
Spre origini m-am întors,
Şi-n patru labe aşezat,
Într-antâi´ porni prin sat.
Deşi spre casă
dădeam zor,
Nici aşa nu fu
uşor,
Ale naibii
mergătoare,
De obicei mai
răbdătoare,
Se apucară să
gonească,
Cu zel dorind să
mă servească,
Cu All Inclusive
oferite,
Dar, la adrese...
diferite.
În fine, poarta´m
nimerit,
Dar, privind
nedumerit,
Am zărit, sfinte
moaşte!
Una, două, ...
chiar trei broaşte.
Deşi la înălţime
potrivită,
Prima-ncercare fu greşită.
Luminat de
inspiraţie apoi,
Eliminând întâi
pe cele noi,
Un ochi cu
îndârjire cată,
Ca la cătare în
armată,
Celălalt ţinând
de şase,
Unde chiar aşa
rămase.
În sfârşit, cu
chiu, cu vai,
Cheia undeva
băgai.
Na belea, altă
problemă,
Cu sucitu-i altă schemă!
La stânga, sau la
dreapta?
Ce noroc, deschisă-i poarta!
Terminat, pe
brânci întins
Mă mustrai,
jumate-n vis:
Ce efort, ce sacrificiu,
Numa´, numa´ pentru un viciu.
Ce ruşine,
decădere,
Pentru o votcă şi
o bere.
Însă, gata, nu
mai pot,
De mizerii, de
tot, tot...
Şi de mersul ca
pe bile:
De mâine-mi iau
rotile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu