Aruncând priviri în jur,
Văzând timpul ca un fur,
De ani trupu-mi fiind arat,
Mă gândii că nu v-am dat
Ca să beţi şi să mâncaţi.
Depănând al vieţii fir,
Din suflet făurii potir.
Cu lacrimi am udat ogor,
Semânat cu bobi de dor,
Ca să beţi şi să mâncaţi.
Din al inimii prea-plin,
Pocalu’ îl umplui cu vin,
Iar din vise făcui sită,
La făina pentru pită,
Ca să beţi şi să mâncaţi.
Gânduri am avut curate,
Dar, ca sarea în bucate,
Nu am fost mereu cum vreţi,
Neştiind dacă puteţi
Ca să beţi şi să mâncaţi.
Un pic poposind din drum,
Vă dau tot, aici, acum.
Din al inimii desag,
Tu, şi el să luaţi cu drag,
Să mă beţi să mă mâncaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu